Femeia cu ochii umflati de plans.

  Ai vazut-o de atatea ori (cel mai des in oglinda din baie..). Stii bine ca femeia nu plange niciodata fara motiv,fara o idee fixa care nu iese din ea decat in forma lichida si sarata. Daca zambetul mai are si nuante false,lacrima nu prea minte,decat la actrite.
  Lacrima,ca izvorul de munte,vine dintr-un adanc nestiut,din cel mai curat si mai ascuns loc al fiintei. E limba lacrimilor,cu care un pui de om si un om mare comunica. Mai tarziu,lacrima e limba neputintei si a durerii. 
  Vine apoi o vreme cand plang adolescentii... Plang de nesiguranta,de nestiinta despre ce pot face singuri,de prima iubire..de a doua,de examene neluate sau note mici..de prieteni tradatori,de parinti nemultumiti de ei si de adulti care nu-i inteleg niciodata. Cand plange un adolescent,cred ca e bine sa-l asculti si sa-l iei in brate,daca-i esti familie,caci altfel isi va gasi singur cai care nu-ti vor placea si brate pe care n-ai sa poti sa i le iei de dupa gat.. Incet-incet,copiii care ajung barbati plang tot mai putin. Li s-a spus de atatea ori "sa fie barbati","sa nu planga ca o fata".
  Mi-e imi plac lacrimile de barbat - stiu sigur ca unui barbat ii trebuie mai mult curaj sa planga decat sa fie "de piatra",asa ca admir ca pe o opera de arta orice fata plansa de barbat. Barbatii care plang in fata unei femei sunt niste oameni foarte frumosi si au o forta pe care niciun muschi de suprafata n-ar putea-o intrece.
  Dar,in linistea lumii,cel mai adesea se aude plansul femeilor. Plang cand iubesc,caci la ele iubirea se instaleaza exact acolo de unde izvorasc lacrimile.. Plang cand li se nasc copii,plang de duiosie si de nimicuri,plang de dor si de bucurie,plang de durere si de singuratate,plang de ciuda pe ele insele,plang de nenoroc si de neiubite ce se simt uneori..
  Femeii ii ramane atat de putin timp sa planga de bucurie,de emotia unui "da" spus iubirii vietii ei...de un "te iubesc,mama" spus pe neasteptate,de un dar venit din tot sufletul celui pe care-l iubeste... I se intampla atat de rar sa planga de extaz si de stropi de fericire imensi,ca niste fulgi de nea ce se vor topi mai repede ca lacrima... I se intampla atat de des sa planga ca nu e admirata,ca nu se simte frumoasa,ca nu-i mai spune barbatul ei cat de frumos ii e zambetul,ca nu stie ce sa faca sa le fie bine celor dragi.. In plansul de durere nu exista nici urma de placere,nici urma de dragalasenie,ci o revarsare de lacrimi negre ca o armata in cadenta,pornita nu spre dusmanul care a provocat plansul,ci spre ea insasi.. Multe dintre motivele pt care plang femeile lumii sunt atat de rezolvabile cu ceva mai multa educatie,mai mult bun-simt si respect pt aceste creatoare de viata..si mult mai multa dragoste..
  Ce ramane dupa un plans naprasnic? Niste ochi umflati si tristi,un munte de servetele si nicio solutie imediata. Dar parca rasare in noi o putere pe care ne putem sprijini,deci ne putem ridica singure,in lipsa unui umar iubit,a unui "in brate strans",a unor buze care sa sarute lacrima dupa lacrima..
  Cand plange o femeie,nu intotdeauna un barbat e de vina,dar el e mereu una dintre lacrimi (alba sau neagra)..