Am adunat din viata mea sau a celor pe care i-am intalnit povesti despre dragoste. Despre iubirea vietii lor. Despre felul in care s-au indragostit. Imi place sa trag cu ochiul la cupluri de cunoscuti,dar si de straini,si reusesc cu o precizie uluitoare sa pun etichete- n-am gresit niciodata cand am simtit ca cei din fata mea se vor desparti curand,asa cum nu m-am inselat vreodata despre cine iubeste mai mult,cine locuieste in relatia aceea si cine e in trecere...
Iar o iubire plina,a unor suflete-pereche,am depistat-o din cele mai neasteptate gesturi. Asta nu ma transforma intr-o specialista si nici intr-un terapeut de cupluri,ci doar intr-o femeie care nu poate trai in afara iubirii.
Am inceput sa colectionez povesti de amor fara sa-mi aduc aminte care a fost prima. Poate a mea...poate a parintilor mei...
Am privit,am fotografiat oameni care se iubesc,am citit romane de dragoste si am plans la comendii romantice,am scris povesti de amor si am crezut mereu ca marile iubiri se petrec doar pe hartie,pe scena si pe ecran. Iubirea de-acasa mi s-a parut mereu cotropita de prea multa banalitate de trai zilnic si estompata de lumea in care se intampla sa se petreaca.
Nu stiu daca am vreun merit,dar am ajuns la alta concluzie - iubirea cea mai mare,iubirea vietii mele e chiar in sufletul meu,fara hartie,fara scena si,mai ales,fara televizor...
Adevarul despre frumusetea unei femei e mereu in ochii celui care o iubeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu