Viata nu te intreaba niciodata daca esti pregatit sau nu de o nenorocire. 
  Nu iti da niciun preaviz si niciun avertisment inainte sa te surprinda cu un necaz, care sa iti prabuseasca intreg universul.

  Nu te intreaba daca e prea devreme sau prea tarziu, nici daca e corect sau nu.
  Nu te intreaba daca vei suporta sau nu, nici daca esti pregatit sau nu ca sa pierzi tot ce ai.
  Nu te intreaba cat de mult iubesti pe cineva sau cat de mult depinzi sufleteste de anumiti oameni, atunci cand ii va rapi de langa tine, obligandu-te sa induri chinul si amaraciunea singuratatii.
  Nu te intreaba daca esti copil sau inca prea tanar ca sa iti pierzi parintii.
  Nu, viata nu te intreaba nici daca esti sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o deceptie.
  Nu te intreaba cat ai ras, inainte sa te faca sa plangi, nici cat te-ai bucurat, inainte sa te faca sa suferi.
  Nu te intreaba daca meriti sau nu sa fii ranit, batjocorit, umilit, tradat, parasit, judecat.

  Nu te intreaba ce ai facut bun sau rau si de multe ori, te rasplateste cu rau pentru faptele tale bune.
  Nu te intreaba daca vei putea trai intr-un alt loc sau daca esti pregatit sa renunti la visele tale si la drumul ales atunci cand iti schimba brusc directia de mers si te smulge din locul in care sufletul tau se simte acasa.
  Nu te intreaba cate ai si cate ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci cand te pagubeste de tot ce ai agonisit.
  Nu te intreaba cat de fericit ai fost sau daca macar ai fost fericit vreodata, inainte de a te coplesi cu nefericire.