O viata vesnica alaturi de prietenii false.

  Paseam simtitor in tainele vietii. Aveam incredere in oameni,intr-o viata mai buna..aveam incredere in mine. Curand am fost dezamagita de toti,chiar si eu..m-am dezamagit prin increderea nemarginita pe care le-am oferit-o lor,cei care imi erau prieteni.
  Am parte,si eu,ca si tine de tot felul de oameni..unii buni,alti mai putini buni. Sunt,ca si tine,tot un om care isi cauta un trai mai bun,sunt ca si tine,acelasi ratacit in momentele triste. Dar,totusi ceva ne deosebeste. Sunt atatea intrebari pe care ti le-as putea pune si la care cu siguranta m-ai lasa fara raspuns. Dar prefer ca ele, sa ramana o enigma in sufletul meu,prefer sa traiesc intr-o minciuna care ma amuza decat sa aflu raspunsul care sa ma omoare pe dinauntru zi de zi.
  Insa, totusi indraznesc si schitez fara vorbe o intrebare..Ce sunt prietenii.?
De curand,am primit atatea lectii de la viata incat raspunsul intrebarii l-as putea formula intratatea defintii si la urma tot nu as defini corect. De ce.? Nu am primit destule lectii… 
  Oamenii sunt diferiti iar lectiile pe care le primesti de la fiecare in parte iti schimba parerea asupra raspunsului anterior ramand ca in final sa fi bulversat de multimea formularilor capabile.
  Eram mandra ca aveam prieteni. Ca aveam cu cine sa ies intr-un weekend la un cappucino,intr-un parc. Eram fericita de implinirea fiecarui fapt care ma facea fericita.! Tarziu, am realizat ca doar schitam fericirea, ca prietenii erau doar peisajul frumos al unui tablou prost inramat. 
 Traiesti sentimentul pe care il traiesc eu acum cand iti scriu.? Ma crezi ca nu eram asa.? Dar astazi, nici eu nu mai ma recunosc.
  Pentru ca am crezut in oameni, pentru ca am iubit, pentru ca mi-am pus speranta intr-o viata mai buna, pentru ca am plans singura atunci cand ceilalti radeau, pentru ca eu scriam in timp ce ei erau la discoteca, pentru ca eu am suferit in timp ce parintii mei isi traiau dragostea, pentru ca stiu ca am atat de multe si nu apreciez,pentru ca nimeni nu ma intelege si nu are rabdarea sa ma asculte, pentru ca numai am incredere in mine, pentru ca sunt considerata dificila, pentru ca nu suport nedreptatea, pentru ca am mers mai departe atunci cand am zis NU MAI POT, pentru ca nu sunt rasfatata cum cred ai mei, pentru ca nu am simtit iubirea calda a unei mame,pentru toate gandurile si sentimentele care ma incearca, pentru tot ce ma apasa zi de zi, pentru ca nu am prieteni alaturi de mine,pentru toate astea, astazi sunt cea mai puternica persoana din lume. Pentru toate astea, trupul meu va mai trai multi ani de acum incolo dupa ce voi fi inchis definitiv ultimul ochi.
   Pentru ca oamenii ca mine, nu mor niciodata.!