Despartire.

    O iubesti intai din mila, sau pentru ca te simti dator fata de un suflet care te iubeste fara sa-ti ceara nimic in schimb, sau o iubesti pentru ca sti ca asta o face fericita? Apoi te obijnuiesti cu zambetul ei, cu vocea ei si treptat ajungi sa o iubesti si tu si simti nevoia sa o ai langa tine zilnic; practic esti dependent de prezenta ei.

   Nu-ti mai pasa de prieteni sau de persoanele care te inconjoara si spui ca nu poti trai fara ea. Esti perfect constient ca te iubeste, o ranesti, poate fara sa vrei sau poate esti constient de ceea ce faci.O faci pentru ca ai gasit ceva mai bun, sau poate te-ai plictisit si vrei altceva.
   Nu e perfecta, stiu. Dar adu-ti aminte ca, cu ceva timp in urma si cel mai mare defect era o calitate.
   Si poate se va intampla sa o parasesti. Fara sa-i spui nimic, o lasi sa inteleaga singura, nu ai nici macar curajul sa dai ochii cu ea. De ce? Pentru ca esti un LAS te ascunzi dupa deget, dar ochii te dau de gol. Joci prost acest rol si iti bati joc de o persoana care nu merita asta. Esti tare in fata prietenilor tai, ce mai conteaza ce simte ea. Stii bine ca tine la tine in felul ei, nu e perfecta, e doar o copila care te iubeste.
  La inceput esti ok, nu te intereseaza, ai gasit pe cineva care iti ofera tot, dar de fapt nimic si realizezi asta prea tarziu cand te intorci ingenunchiat si iti spui ''e prea tarziu''. Totusi iti iei inima in dinti si incerci sa-i mai ceri o sansa. Te duci ii spui ca ai fost un prost, dar ea n-o sa auda. Stie deja, stie cat a plans si tie nu ti-a pasat ''Ma bucur ca acum esti fericit'', si abia acum iti dai seama ca ai fost un idiot si ai pierdut tot si ca acum altcineva se bucura de sufletul ei cald, de inocenta si zambetul ei de copil.
  Iti e dor de ea dar nu o poti avea.